Ziarul

  Programul TV      curs BNR    propune o publicatie     trimite o stire    

Reviste romanesti - Reviste romanesti - Singur

 

Revista "Singur"

Website: http://www.revistasingur.ro

Revista inscrisa in categoria Cultura in judetul Dambovita

Descriere:
Singur - revista de cultura, civilizatie si atitudine morala, prima revista de acest profil din Targoviste.

propune o revista

Ultimele stiri din revista Singur de azi - Revista Singur online


Iulia Paţiu: POEMELE BUNICII

 

găsisem dar mai căutam

om într-un străin
străin în om
suflet mai mult
căutam

*
percepeam altfel deosebirea

tristeţea era pentru viaţă ca ploaia pentru natură
şi numai dragostea mea pământenească 
putea schimba sufletul

şi
căutam altă tărie sufletească
libertatea spiritului

*
sub cuvânt că învăţ
ieşeam afară şi căutam lumea
şi ce rămânea din întâlniri

până într-o zi când bunica 
îmi arătă firele-i albe de la tâmple
şi-mi răsări că-i va albi tot părul

atunci mă întrebă 
ce ştii tu despre iubire?

vioaie nu aşteptă să-i răspund
şi-mi vorbi despre taina botezului
despre puterile subpământene
şi despre bucuriile pământeneşti

nu frica o tulbura ci iertarea
dragostea pentru Iisus 
locul şi starea
unde dispare diferenţa dintre învingător şi învins

şi zâmbind cum numai dumneai ştia
îmi zise

caută să-ţi cunoşti bătaia genelor
şi chipul care clocoteşte în sânge
lasă egoul
lasă orgoliile

 

adolescentă
în semnul leului născută foarte mândră

vroiam să devin o femeie puternică
citeam cărţi despre personalitate şi făceam sport

când văzu bunica eforturile mele

zâmbi şi-mi spuse
ehei copila mea
numai femeile slabe spun că femeile trebuie să fie puternice

nu 
nu trebuie

femeia poate să aleagă a fi puternică
atunci când ştie să fie femeie
adică învaţă să fii
slabă
frumoasă
bună
şi

blândă
 
 

când

când văd oamenii cum schimbă
ocaua mică sau mare după interese
şi se pretind creştini 
mă bucur că Domnul nostru Iisus Christos 
are întotdeauna măsurile potrivite
pentru toţi

ps
era o seară de iarnă ceţoasă cu mult întuneric
am rămas acasă şi
bunica să împrăştie întunericul
aprinse lampa cu petrol
fixase flacăra să-mi bată lumina în faţă

observând tendinţa mea de a fi zeflemitoare
opaiţul nu era prea cuprinzător
şi-a împreunat mâinile
şi îmi zise
taci şi ascultă
nu-ţi poţi permite a fi ironic 
dacă nu eşti un bun cunoscător
altfel ironia rămâne o glumă proastă
şi nu o vorbă de duh

şi ca pentru a-i urma sfaturile
apăsă fiecare cuvânt

cugetare

între a pierde cinstit și a câștiga necinstit
stă un nufăr negru cu cerul gurii mai negru decât negru
omul care a zburat cândva
inima care niciodată nu zboară
sufletul care-și caută cărțile în cer

și ostia pe care tocmai o înghit
 

spirit

plâng dar nu mă plâng
și cred în îngeri

în imaginile adunate în privire
tocmai mă imită unul 

să se vindece
 

graţie
florile de strugure din Grădina Edenului există
pe cinstea mea există
le poţi strânge de pe malurile piezişe din fluture

învins de omenire

s-a înduplecat harului

meditaţie

când ai aripi poți atrage zborul
dar să te zbați cu aripile tăiate 
e mai mult decât o terapie

vindecarea e știință pură

*
nu trebuie să curgă sânge
anafura e o pâine după Trup

*
în vraja ochilor întredeschiși
unde se destramă vise
nu există cer artificial
și absența nu înseamnă lipsă

reflecţie

conexiunea de vindecare
nu se bazează pe relație
ci pe raport

aceasta înseamnă că
există diferență între nuanțele de determinare

cumva e ca atunci când primești un doctorat
dar nu ştii când ştii ori când nu știi

adică
în cartea de muncă 
ar trebui trecută și munca spiritului

degeaba câștigi lumea 

dacă îți pierzi sufletul
 

schepsis

despre mine poți spune 
că nu mă cunoști

individualitatea este o fundătură

nu te poți cufunda cu măsura ta

în măsura mea proprie
 
 

gând

puţini oameni emancipaţi cu adevărat
multă robie în lume

minoritarii diferiți diferiți majoritarii 
altfel fiecare
prea altfel 
m-asemăn Mamii

Vasile GHICA: Cocuța

 

În anul Centenarului Marii Uniri, să  rememorăm  telegrafic  evenimentele  istorice  care au  precedat  Unirea  Principatelor din 1859. În  martie 1857, N. Vogoride a  fost învestit  de  turci în demnitatea  de caimacan (locţiitor  de  domnitor) al Moldovei. La acea vreme, Vogoride era căsătorit cu Cocuța, fiica importantului poet premodern, Costache Conachi. Imediat  după învestire, au început certuri  cumplite  între cei  doi  soţi,  Vogoride fiind cunoscut ca  un  înverşunat  antiunionist. Cocuţa s-a  retras la Ţigăneşti (lângă Tecuci). Revenea  în  Iaşi doar  când  obligaţii  protocolare îi impuneau  acest  fapt.

La conferința de  pace de  la  Paris, ce a urmat războiului Crimeii (1856), cele  şapte Puteri garante,  divizate în privința organizării viitoare a Principatelor Moldova și Țara Românească, a unirii lor și a modernizării prin revizuirea Regulamentelor organice au decis consultarea populației prin alegerea unor divanuri ad-hoc. Deciziile adunărilor ad-hoc privind unirea Principatelor  urmau să fie examinate de Puterile garante într-o nouă conferință la Paris și consemnate într-o Convenție. În fiecare dintre cele două Principate se înfruntau partizanii unirii lor cu separatiștii. 

Nicolae Vogoride, caimacamul Moldovei (locțiitor al domnului) a falsificat, în  mod brutal, rezultatul testului  din 19 iulie 1857.  Victoria separatiștilor în Moldova anula șansele ca Puterile garante să decidă unirea Principatelor. De aceea, unioniștii moldoveni s-au străduit să demaște falsurile, să obțină anularea alegerilor și desfășurarea unor alegeri corecte. Demersurile insistente ale unioniştilor  au  rămas  fără  rezultat. Lipseau dovezile  certe de falsificare a alegerilor. Asta până  când, cu  prilejul unei  descinderi la Iaşi, Cocuţa găseşte în  seiful soţului nişte  scrisori compromiţătoare, venite  de  la  Înalta  Poartă  şi de  la  ambasadorul  Turciei    la Londra. În  primele mesaje, Vogoride  era  sfătuit  cum  să-i  obstrucţioneze  pe  unionişti; în  următoarele,  era  felicitat pentru “performanţele” obţinute. Dovezile de imixtiune și trădare  erau  incontestabile. Cocuţa  nu  a  ezitat  nicio  clipă. Nu o interesa demnitatea  de  primă  doamnă  a  Moldovei, care  o  aştepta. Chemarea țării  era mai puternică. Prin  C.Negri, fratele  vitreg  al  Cocuţei, şi Dimitrie  Rallet,  scrisorile  au ajuns la ambasadorul Franţei la Bucureşti  şi  apoi  la  revista “Steaua Dunării” de  la  Bruxelles. Europa a  luat  foc. Înalta Poartă a fost  nevoită, în  cele  din  urmă, să  accepte  repetarea  scrutinului,  sub  stricta  supraveghere a Puterilor  garante. Rezultatele au marcat victoria unioniştilor. Drumul  spre marele  vis al unirii s-a  netezit  instantaneu şi a  devenit  realitate pe  24 Ianuarie 1859.   

Cocuța a suportat represaliile soțului. A rămas cu  trei  copii  minori şi  cu averea  drastic  dijmuită  de soţul  ei. 

Din  păcate, în  entuziasmul lor  fără  margini, unioniştii  nu  s-au  grăbit  să-i adreseze  eroinei prea  multe  elogii, deşi le  merita  cu prisosinţă. E drept că, în acel moment, sustragerea documentelor soțului nu era o faptă ce putea fi făcută publică, fiind cunoscută de puțini inițiați.Trecerea timpului schimbă datele problemei și permite repunerea eroinei în drepturile ce i se cuvin la recunoștința publică.

Gândind  contrafactual: ce  se alegea, oare, de  Principatele  române, dacă  gestul  ei  salvator, generos  nu ar  fi avut  loc? Unirea  s-ar  fi  amânat  sine  die. Ne-ar  fi  lipsit din istorie Momentul Cuza  şi, poate, după  regula  domino-ului, Monarhia, Independenţa, Marea Unire etc.

Nimeni  nu  mai  poate  să nege acum  meritele  istorice ale  Cocuţei, fără  să  se acopere  de  ridicol. Termenul Mica Unire  este  eronat. De fapt, acolo au  fost germenii Marii Uniri. Ce ar mai fi  de  făcut? Să  o  ajutăm pe Cocuța Vogoride, fostă Conachi, să  intre în  conştiinţa poporului  român. Spre  regretul  nostru, ingratitudinea unor  istorici  şi dezinteresul   instituţiilor cu  importante  atribuţii în  domeniu (şcoală, media, cultură etc.) sunt de  neînţeles. Iată şi o  rază  de  lumină. Cu  un  an  în  urmă, am trimis la  Ministerul Educaţiei şi  Cercetării Ştiinţifice un pliant despre Cocuţa, realizat  împreună  cu  Fundaţia  Pelin. (Eroina s-a  născut  şi  a trăit  o  parte din  viaţă  la Ţigăneşti, la  3 km. de Tecuci.) Spre cinstea diriguitorilor acestei  instituţii, textul  a  fost  trimis celor  7500 de  şcoli gimnaziale  şi  liceale din  ţară,  cu  recomandarea  de  a  fi  dezbătut  cu  elevii. Mai  mult, la  solicitarea  noastră, S.C. Gifarm (patroni Gina şi Pintilie Bute) a  achitat  suma necesară  realizării unui  bust. Cunoscutul  sculptor Dan  Mateescu  şi-a  făcut  treaba bine şi repede. Ne-am împotmolit deocamdată  în  hăţişul  birocratic (avize, schiţe, contracte, hotărâri  de  consiliu etc). Evident, nu vom  renunţa. Cocuţa trebuie să fie înălţată  pe soclul  recunoştinţei  naţionale. Acum când sentimental patriotic a  fost eliminat  sau chiar  ridiculizat, cu  efectele catastrofale  cunoscute, lecţia ei  ne  poate  determina să  înţelegem  mesajul Imnului Naţional, ”acum  ori niciodată.” Popoarele  care  nu-şi  respectă  trecutul nu au  niciun  viitor.

A.D.E.-P.C.: Concurs

 

COMUNICAT

Revista Arena literarã și Asociația Difuzorilor și Editorilor-Patronat al Cãrții organizeazã în anuI 2018 prima ediție a Concursului Național de Poezie "Radu Cârneci", care va fi premers de un moment omagial „Radu Cârneci”, organizat de Editura „Betta” și revista „Arena literară”, pe 14 februaerie, orele 16.00 la Clubul „Calderon”.

Manifestarea va avea loc în perioada 15 februarie-15 martie, finalizându-se cu acordarea premiilor și cu  lansarea ANTOLOGIEI  ce va cuprinde cele mai valoroase dintre textele selectate în cadrul concursului.

Festivitatea care va încheia Concursul va avea loc în zilele Salonului Internațional de carte „Bookfest-2018" (finalul lunii mai).

Concursul Național de Poezie „Radu Cârneci”, ediția 2018 și urmãtoarele, se va desfãșura în conformitate cu urmãtorul

                               

REGULAMENT

1. Participarea este deschisã poeților de limbã românã, indiferent de vârstã de țara de rezidențã;

2. Poeziile (inedite) vor fi scrise în document word, cu diacritice, paginare A4, font TNR de 12, spațiere la 1,15 - 1,5, vor avea cel mult 5 pagini și vor fi trimise într-un attach, prin e-mail pe adresa, arenaliterara@yahoo.com, începând cu data de 15 februarie 2018, orele 00.00, pânã la data de 15 martie 2018, orele 24.00. Tematica pentru prima ediție va fi: Iubirea.

3. Într-un attach separat, autorul va trimite un scurt CV*, datele de contact (nume și prenume, adresa de domiciliu sau rezidențã, numãrul de telefon și adresa de e-mail) și o fotografie bust,  obligatorii pentru cei care doresc ca textele sã le aparã în ANTOLOGIE, cu precizarea expresã privind opțiunea fermã de a achiziționa (sau nu) ANTOLOGIA.

4. Jurizarea se va face în douã etape:

- între 15 martie și 25 martie va avea loc o selecție a poeziilor care pot intra în ANTOLOGIE  și care vor fi supuse jurizãrii;

- între 25 martie și 5 aprilie, grupajele de poezii selectate vor fi supuse atenției unui juriu format din 5 scriitori de prestigiu (3 poeți și 2 critici).

5. Rezultatele vor fi anunțate în revista "Arena literarã" nr. 9, în alte publicații de profil, pe Facebook (pagina Roșu Nae) și pe site-ul: http://editura-betta7.webnode.ro, pe alte site-uri culturale.

 6. Se vor acorda trei  premii și trei mențiuni, constând  în diplome, cãrți din partea organizatorilor și membrilor juriului, plus publicarea poeziilor în revista „Arena literarã” și alte publicații cu care colaborăm.

Dacă se va reuși atragerea unor sponsori, se vor acorda și premii în bani.

7. La propunerea juriului, cele mai valoroase 40 grupaje de poezii  trimise pentru concurs,  vor fi incluse într-o ANTOLOGIE**.

=========================================================================

Precizãri:

* 1.- CV-ul trebuie sã cuprindã numai elementele care-l caracterizeazã pe autor din punct de vedere literar: sudii de profil, debut, numãr de cãrți publicate, apariții în antologii (nr.) și în reviste literare, eventual referințe critice;

   2.- Conținutul CV-ului  și numele autorului nu vor fi cunoscute de membrii juriului, ele fiind folosite doar într-un scurt portret de autor, pentru cei incluși în ANTOLOGIE.

** 1. Pentru autorii care doresc sã achiziționeze ANTOLOGIA, precizãm cã prețul la douã ex. va fi de 70 lei (inclusiv cheltuielile de transport în țarã), urmând ca, dupã ce juriul stabilește grupajele de poezii care pot fi incluse în ANTOLOGIE, sã se comunice autorilor acest lucru și sã  li se transmitã care au optat pentru achiziționare, modalitatea de platã.

     2. Organizatorii  pot decide dacã vor fi incluse în ANTOLOGIE și grupaje ale autorilor care nu doresc achiziționareaa acesteia.

A.L.                                                        

george FILIP: „AFACEREA” EMINESCU

Cuvintele din titlu sunt incompatibile însă le-am împerecheat ostentativ,

pentru a vă zgândări imaginaţia. Sunt şucărit! Abia ce ascultai emisiunea

de radio şi nici vorbă să ia-n seamă şugubăţul speaker A.A. repetatele

mele strigăte apropos de halul în care este tratată statuia lui Eminescu,

îmbrobodită cu scânduri în aşa zisa Piaţă a României. Este ora lui A.A şi zice şi face ce vrea la microfon. Şi asta acum, în Anul Centenarului Unirii, a Zilei Culturii Române şi a naşterii lui MIHAI EMINESCU. De fapt, să nu fiu şi eu ranchiunos, reporteruil l-a lăudat pe ambasadorul Americii la Bucureşti pe care ni l-a reprodus pe unde recitând din poetul nostru drag. Despre păsurile mele şi ale altora, o vorbuliţă n-a grăit. Dar maestrul a uitat să spună că noua comsul-general, înpreună cu preşedintele nu ştiu cărui CONGRES, au dus la statuia Eminescului o coroană de flori. Grav!, foarte grav! Aş fi vrut să ne spună cum au sărit cei doi pârleazul tristului cimitir, cum i-au pus coroana, la picioare sau pe frunte – şi dacă nu cumva poetul le-a mulţumit cu un şut în părţile dorsale!!! Spre final...abil ca de obicei, dl. A.A. s-a întreţinut telefonic cu şeful de la ziarul „Pagini Româneşti”, de-acum colorat total! Şi au amintit că el, ziaristul  şi dl. Dan Mieilă şi alţii, de vor ocupa să-l mute pe EMINESCU într-un loc mai adecvat. Unde...nici-o ideie! Aş vrea să le spun celor doi oameni de afaceri că nu e treaba lor să se ocupe de atari probleme de ordin strict cultural. Din cauza unora ca ei statuia a fost plantată în locul acela neadecvat, din cauza unor terchea-berchea statuia zace acolo de mulţi ani şi că cu de-alde OAMENI DE AFACERI...afacerea aceasta nu merge!

Avem în Montreal sculptori, arhitecţi adevăraţi, o pleiadă de preoţi, să nu mai vorbim despre scriitorii şi pleiada de poeţi...Lor, adică nouă ni se cuvine să rezolvăm această acută problemă, nu unor neaveniţi de pe la

Consulat sau a unor vopsitori de lozinci etc. Personal afirm că aceşti inşi

au confiscat cazul EMINESCU şi l-au transformat în „afacerea Eminescu”.

Fiindcă...dacă bag bine seama...prin timp s-au învârtit şi niţcaiva parale în jurul acestei îmbârligate chestiuni.

În încheiere eu o ţin pe-a mea: Subsemnatul poet în viaţă şi un grup de

buni români vom convoca o ADUNARE COMUNITARĂ în care vom cere

ca SATATUIA LUI EMINESCU să fie mutată în faţa Catedralei BUNA-VESTIRE din Montreal. De asemeni, vom organiza o colectă de bani cu care vor fi acoperite inerentele cheltuieli.

Ca o aluzie vă spun proverbul latin “SUTOR, NON SUPER TREPIDAM”, în

sfânta Limbă Română: cizmarule, nu mai sus decât sandalele, sau, mai

liber tradus – să ne cunoaştem fiecare lungul nasului.

De ce mă bag în faţă? Fiindcă eu sunt „fratele” lui MIHAI, eu eu i-am dedicat un volum cu elegii, eu îl spăl pe picioare...au nu alţii.

Fraţi români – AŞA SĂ  NE  AJUTE  DUMNEZEU!

                                             

Adrian Munteanu: MAI FAC UN PAS

 

Întâi s-a stins, în taina orei, mama.

Apoi și tata. Mai târziu o soră.

Într-un final, soția ce imploră

Să-i fie smulsă din adâncuri drama.

 

Poate că-n valuri au ajuns la proră.

În mine hăul taie precum lama

Și-nsingurat presimt cum scurmă teama,

Iar liniștea din oase mă devoră.

 

Gândesc la toți. Voi sunteți pentru mine?

Priviți spre golul ce mi-a mai rămas

Și risipiți-mi negura ce vine

 

Când nu mai știu ce zi e și ce ceas!

Abia s-a scurs, și-o altă noapte vine.

Inspir tăcut, mai fac spre voi un pas

Gențiana Groza: GENȚIGRAME

 

Despre singurătate/ boală mai rea decât toate!

 

Definiția singurătății

Situația în care

Poate-ajunge orișicare,

Când n-are-împărți, cu cine,

Nici un rău…dar nici un bine!

 

Minister al Singurătății la englezi

Nu-i vreo taină, vreun mister

Că au încă-un minister,

Au vrut Brexit și acum

…Se trezesc singuri pe drum.

 

Antidot singurătății

Dacă vrei să pleci în lume,

Ia și-un săculeț cu glume.

Ești oltean? Ia și un praz

Ca să faci…haz de necaz.

Diana CENTENAR CIUGUREANU: Uniunea Scriitorilor Europeni de Limba Română are sediu nou

 

 

USELR are un nou sediu în centrul municipiului Chișinău, Republica Moldova! Oficiul este termificat, are internet WI-Fi, intrarea fiind din strada Alexandru cel Bun, în apropiere de strada Vasile Alecsandri.

Pentru spațiul oferit începând de azi, mulțumiri rennoite noilor membri ai USELR, Mihai POPA, Vasile POPA, Viorel POPA, care nu s-au legalizat în vara anului 2016 din anumite cauze, iar acum au actele în regulă, grație deciziei adoptate joi, 18 ianuarie, de Consiliul de Administrare al USELR.

                                                                

George FILIP: ÎN GOANA VIEŢII

 

-pruncului de altădată…-

 

fugi!...şi fugi!...mă-nvăţau la-nceputuri

părinţii mei – ce mă ştiau că-s slăbănog.

tuzlenii mei tâmpi mă ţineau tot în şuturi;

şi astăzi mă mir că nu-s cocoşat sau olog.

 

dă şi fugi…mă instruiau fraţii mai mari.

cu  tuzlenii din Tuzla mea nu-i de glumit.

ei se băteau pe la nunţi cu bâte şi pari.

eu am scăpat teafăr fiindcă nu m-am nuntit.

 

când aveam deja toţi muşchii  pe mine

eu săream primul la cafteală, plin de arţag.

pe fetişcane le gâdilam cu tupeu la stamine;

luam bătaie…sau cotonogeam…mi-era drag.

 

până s-au inventat pe lume miliţienii,

ticăloşii aceia ce-ţi confiscau buletinul.

dar nu erau, neică, fraieri nici tuzlenii;

îi domoleau cu vrăjeala, cu muieri şi cu vinul.

 

eu încă eram prostănac şi fugeam înainte.

dar mă credeam poet şi de muzele-mi uns,

însă dacă stau drept şi-mi aduc bine aminte,

la urma urmelor…tot prin puşcării am ajuns.

 

acolo-am deprins cum să dau cu cuţitul

şi să le fur izmenele din cur la  marii gagii.

prin sat, babele văduve îmi ziceau: afurisitul

ăla care ne tăvăleşte când ne prinde prin vii.

 

…şi azi mă mir că nu sunt cocoşat sau olog

prin viaţa hâdă plină de pumni şi de şuturi.

am familie onorabilă, ca tot omul…mă rog

şi fug …şi fug în draci de tâmpiţi şi rebuturi.

Vavila Popovici: Marcus Aurelius – împăratul filosof

 

Să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat și, mai ales, înțelepciunea de a deosebi între cele două posibilități.”

 – Marcus Aurelius

  

Istoria gândirii politice este structurată în funcție de diferitele etape de progres social și de dezvoltare a civilizației umane: perioada antichității, caracterizată prin apariția elementelor constitutive ale gândirii politice; perioada medievală sau feudală, caracterizată prin dominația fenomenului religios asupra celui politic; perioada Renașterii, de care se leagă punerea bazelor politologiei  ca știință politică modernă; epoca modernă, caracterizată prin extinderea sferei de cuprindere a cunoștințelor politice, politologia afirmându-se ca știință/teorie politică aparte, în 1948 Colocviul internațional de la Paris stabilind semnificația termenului de „știință politică” și obiectul acesteia de studiu; epoca contemporană, în care politologia cunoaște o largă dezvoltare și se conturează ca știință social-umană distinctă.

   Deci, primele elemente ale gândirii politice au apărut în Antichitate, perioadă de care se leagă etimologia termenului „politică” (în greacă polis = cetate, oraș, stat).  

   Ideile politice sunt elemente constitutive ale vieții politice, ele exprimă interesele, aspirațiile diverselor grupuri sociale, implicate adesea în lupta pentru putere, făcând parte integrantă a științei politice. Doctrinele și ideologiile sunt suporturi pentru acțiunea politică. Termenul de doctrină este legat de idee și ideologie dar, dacă doctrina poate fi elaborată de un partid sau chiar de o persoană, ideologia este întotdeauna o operă colectivă. În 1815, în Franța, s-a definit partidul ca o reuniune de oameni care profesează aceeași doctrină politică. Pe continent s-au conturat trei mari curente doctrinare sau ideologice: liberalismul, conservatorismul și socialismul, în evoluția cărora s-au înregistrat și forme mixte.

   Cicero (106-43 î.Hr.) – „omul universal” care a marcat istoria Romei – i-a atribuit istoricului grec Herodot (484-425 î.Hr.) titlul de „părinte al istoriei” pentru modul în care a tratat evenimentele consemnate în scrierile sale, dar și cel de „părinte al politicii”, pentru că, după cum argumentează politicianul francez Marcel Prélot (1898-1972): „la el se întâlnește primul document autentic unde se găsesc distinse și comparate diferitele specii de guvernământ”. Disputa din acea vreme era susținerea unora a ideii de monarhie și a altora de democrație: „Puterea absolută corupe și denaturează și pe cel mai desăvârșit dintre oameni”, explicând consecințele acestei degradări psihologice: trufia și pizma care fac din tiran omul cel mai nestatornic cu putință; el se înconjoară cu cei mai netrebnici dintre cetățeni, la ale căror defăimări pleacă urechea”. Sunt prezentate avantajele democrației, în primul rând egalitatea: „Să nu uităm că puterea poporului poartă cel mai frumos nume din lume: isonomia” (egalitatea în fața legilor). Și concluzia era: „să ridicăm poporul, mulțimea face puterea”.

   Sofiștii – grup de înțelepți greci apărut în secolul V, în intervalul de trecere de la perioada filosofiei preclasice la cea clasică – au pus în centrul preocupărilor omul, valoarea și importanța lui în Univers. Ei considerau, în principal, că „pentru a conduce trebuie să știi”, și predau cunoștințe politice, filosofice, oratorice, pentru ca tinerii să poată participa la viața publică.

   Un adversar al sofiștilor, critic al democrației sclavagiste ateniene a fost Socrate (470-399 î. Hr.), considerat cel dintâi filosof al antichității. Pentru el: „Legile sunt de două categorii: scrise și nescrise, care sunt rezultatul unei convenții generale și care nu pot fi încălcate fără rușine”. Platon (427-347 î. Hr.) fiind considerat discipolul lui Socrate era și el un adversar al sofiștilor. În Republica susține că, conducătorii unei cetăți trebuie să fie regii filosofi, cei care posedă cunoștințe despre noțiunea de bine. Aristotel (384-322 î. Hr.) – cel dintâi mare gânditor al lumii – este considerat ca întemeietorul științei politice, analist profund a filosofiei politice. Este cel care a apărat familia și proprietatea privată și a făcut considerații asupra celor trei forme de guvernare, arătând și posibilele degenerări: „monarhia în tiranie, aristocrația în oligarhie, democrația în demagogie”. Considera că oricare este bună, dacă evită aceste degenerări. Despre tiranie spunea că este „guvernarea unuia ce domnește ca stăpân peste asociația politică; oligarhia este dominarea politică a bogaților”.

   Ideile de bază ale filosofiei grecești au fost preluate de elita romană, prin Cicero, Seneca și împăratul Marc Aureliu. Grecii s-au remarcat prin geniul teoretic-filosofic și științific materializat în filosofia și știința politică, iar romanii prin geniul politic predominant pragmatic, geniul juridic –  dreptul roman care se studiază și astăzi, geniul administrativ manifestat în urbanism și construcții.

   Astfel, în peisajul social-politic al lumii romane a fost prezentă și școala stoică, creată și dezvoltată sub influența celei grecești. Deși unii dintre stoici au criticat societatea romană, luxul și bogăția acesteia, nedreptatea și exploatarea ei, au promovat ideea realizării liniștii sufletești, a împăcării cu soarta, cu destinul, ceea ce în practică echivala cu pasivitate și lipsă de activitate social-politică. Cel mai strălucit exponent al filosofiei politice din Roma republicană a fost Marcus Tullius Cicero, pentru care politica bună este opera oamenilor de bine; dacă ei se abțin, triumfă cei răi – teza comună politicilor electorale.

   Lucius Annoeus Seneca (63 i.e.n.-65 e.n.) a făcut parte din rândul marii aristocrații, din casta cavalerilor, de aceea întreaga sa concepție filosofică, morală și politică au avut ca scop slujirea acestei clase. „Fericirea – spunea Seneca – sălășluiește înăuntrul nostru și nu depinde de lumea exterioară. În natură domnesc destinul, fatalitatea. Nu putem schimba cu nimic mersul evenimentelor în lume”. Cu privire la om și la relația acestuia cu societatea: „Virtutea omului constă în a se împăca cu soarta și în a i se supune. Nu stă în puterea noastră să schimbăm ceva în lumea exterioară, în viața socială și politică”.Una dintre cugetările lui prețioase: „Dacă virtutea ne va preceda fiecare pas pe care îl facem, vom fi mereu în siguranță”.

   Din dorința de a consolida statul sclavagist, de a legitima sclavia și exploatarea sclavilor, dar și de a diminua tensiunile sociale și a dezorienta lupta sclavilor, Seneca a promovat o teorie potrivit căreia toți oamenii, inclusiv sclavii sunt frați întrucât au aceeași natură rațională. Dacă corpul sclavilor aparține stăpânilor, astfel justificându-se sclavia și exploatarea, spiritul lor este liber.

   Tot în cadrul stoicismului roman se încadrează și concepția moral-politică a lui Epictet (50 e.n.-138 e.n.). Sclav eliberat prin ideile promovate, acesta a încercat să se prezinte ca un reprezentant al maselor, al celor asupriți și exploatați, în primul rând al sclavilor. Epictet și-a expus părerile sub forma orală. Ceea ce s-a păstrat de la el se datorează elevului său, istoricul și filosoful Flavius Arrianus (55-135 d.Hr.) care i-a transpus în scris principiile. A fost adeptul democratismului sclavagist, considerând că participarea la viața publică este o datorie a tuturor cetățenilor, iar scopul urmărit trebuie să-l constituie realizarea binelui general și nu folosul personal. Scopul vieții trebuie să fie atingerea fericirii, printr-o viață trăită în acord cu natura.

   Deși a considerat ca esența omului este rațiunea, susținând nemurirea sufletului și existența vieții de apoi și că adevărata fericire se află în viața de pe pământ, Epictet a acceptat fatalismul, predestinația rolului și statutului fiecărui om, imposibilitatea intervenției omului în desfășurarea și schimbarea evenimentelor, îndemnând la supunere, la acceptarea sorții și a destinului, ceea ce în practica socială însemna acceptarea rânduielilor existente, renunțarea la luptă, la viața socială și politică.

   Printre adepții orientării stoice s-a aflat și împăratul roman Marc Aureliu, în latină Marcus Aurelius Antonius (121-180 d.Hr.). A avut o fire meditativă, o natură mai mult rațională decât afectivă. Îi plăcea viața simplă și retrasă. Caracterul său era dominat de simțul datoriei. Principiile sale filosofice își găsesc apropierea de doctrina stoică a lui Epictet, conform căreia dorea o îndreptățire egală, liberă, a tuturor supușilor săi. Încă din tinerețe, Marc Aureliu a primit o educație solidă. Formația sa filosofică a fost marcată de doctrina stoică, reprezentată în principal de Epictet. Singura sa lucrare a fost redactată în limba greacă – „Către sine însuși”, tradusă mai târziu în limba latină, cu titlul „Meditații”, în 12 cărți. Conținutul lor are în special un caracter moral, o filosofie practică pentru viața de fiecare zi. Ele exprimă convingerea autorului, după care numai o viață morală după legile naturii poate realiza liniștea interioară, mărinimia și perfecțiunea. Omul trebuie să tindă către ceea ce este util și pe măsura comunității. Important este prezentul, viitorul și trecutul ne împovărează. Moartea face parte din Natură, pentru că totul este în continuă transformare, conform eternității în care totul se produce, se reproduce și se transformă la infinit. Ideea esențială a stoicismului lui Marc Aureliu este libertatea morală, care decurge din faptul că natura umană este o natură rațională: nimic nu poate să-l împiedice să lucreze așa cum îi dictează rațiunea; aceasta formează „geniul din om”. Evenimentele exterioare sau părerile oamenilor nu au nici o importanță; rațiunea indică datoria de împlinit: „Dacă ți-ai făcut datoria, tot restul te poate lăsa rece”. El acceptă teoria fatalistă a naturii, a stoicismului grec, dar îl interesează mai mult consecințele pentru viața morală. Pune întrebarea: „Dacă totul este în natură o fatalitate, de ce să ne temem, de exemplu, de moarte? Ea nu este decât un proces natural, un efect al naturii”. Față de cosmos, rațiunea ne dă o înțelegere a lui și o liniște; față de oameni, liniștea este adusă de conștiința datoriei împlinite după principiile rațiunii: „De ce să mă tem atunci de alții sau de ce poate să-mi rezerve soarta?”. În acest mod rațiunea duce la apatie, la lipsa de afect. Ca atare, lucrurile exterioare nu trebuie să modifice dispoziția sufletului „rațiunea morală indică datoria și atâta ajunge”. Concluzia practică a rațiunii este demnitatea omului, dar și egalitatea lui: toți oamenii au aceeași natura rațională. Pentru Marc Aureliu, ca și pentru stoicismul vechi, „există o singură rațiune, o singură lege, un singur adevăr, o singură lume și un singur Dumnezeu”. Stoicismul roman, prin forma sa umană acordă atenție mare slăbiciunii și suferinței omului, datoria ia forme de caritate. Față de cel grec, îl apropie de creștinism.

   Faptul că opera sa „Către mine însumi” este străbătută de un puternic pesimism denotă că societatea sclavagistă era în proces de descompunere, lipsindu-i perspectiva, ideile.

   Marc Aureliu a preluat conducerea imperiului roman în vremuri grele, trebuind să facă față unor amenințări din diferite părți. Era o epocă a războaielor, granițele imperiului fiind veșnic amenințate de incursiunile barbare, domnia sa fiind și demarcată de aspre persecuții ale creștinilor. În interiorul imperiului exista o situație proastă financiară, ceea ce l-a determinat să vândă domeniile imperiale pentru a-și putea organiza armata. Era foarte activ și căuta să-și facă datoria. A condus afacerile imperiului în strânsă colaborare cu Senatul și a inițiat o serie de reforme administrative și de drept, a construit școli, spitale, orfelinate. La 60 de ani a condus campania de luptă, iar înainte de plecare a expus poporului Romei, principiile sale morale. A murit în acea campanie la Viena, în urma unei boli infecțioase, și a lăsat ca moștenitor pe fiul său Commodus (161-192) care s-a dovedit a fi nemilos, capricios, imprevizibil și delăsător în treburile statului. Se credea o întrupare a legendarului Hercule. Domnia lui a însemnat începutul decăderii imperiului roman.

   Criza de sistem în care a intrat societatea romană începând cu secolul al II- lea e.n. s-a agravat continuu, adăugându-se o criză de identitate, de idei și obiective, dar și de decadență morală. În această situație, în Roma antică și-a făcut apariția școala sceptică. Scepticii romani promovau indiferența totală față de problemele sociale și politice, față de natură, afirmând imposibilitatea cunoașterii și stăpânirii ei, inclusiv a emiterii de orice fel de judecăți de apreciere și valoare. Ostilitatea față de cunoașterea științifică, neîncrederea în forța rațiunii au favorizat extinderea scepticismului, a doctrinelor mistic-religioase care vor predomina în ultimele secole ale imperiului roman.

   În cadrul gândirii social-politice romane de remarcat este paleta mult mai largă și mai variată a problematicilor abordate. Dacă în cazul celorlalte societăți sclavagiste, inclusiv în Grecia antică problematica demersului a fost doar tangențial atinsă de gândirea politică, la Roma putem spune că problematica maselor, concepțiile și interesele lor au fost exprimate în adevărate programe politice, sau unele din acestea transformându-se în adevărate mișcări. Mai mult, în Roma antică chiar și sclavii și-au avut proprii lor gânditori politici, așa cum a fost cazul lui Epictet sau a puternicei mișcări sociale condusă de Spartacus – conducătorul celei de a treia răscoale a sclavilor (73-71 î.Hr.).

   Prin diversitatea problematicii abordate, a puterii de influențare și chiar a originalității sale, gândirea și mai ales practica politică romană au constituit pentru antichitate un puternic centru de cultură și civilizație politică.

   Rezultat al dezvoltării sociale, gândirea politică a antichității constituie și astăzi o importantă sursă de inspirație și meditație pentru cercetătorii politicului. Multe din elementele sale teoretice dar și din principiile practicii politice, își păstrează și astăzi valabilitatea, dovedind seriozitatea și profunzimea cu care gânditorii lumii antice s-au aplecat asupra studiului politicului, importanța deosebită pe care au acordat-o acestui domeniu al vieții sociale.

   Împăratul roman Marcus Aurelius a fost considerat unul dintre cei mai înțelepți lideri, întruchipând idealul lui Platon de „rege filozof“. „Meditațiile“ lui Marcus Aurelius au inspirat o mulțime de lideri datorită înțelepciunii atemporale, fiind o colecție de scrieri personale din ultimul deceniu al vieții sale. Această perioadă haotică l-a inspirat să dezvolte interpretarea proprie a filosofiei stoice, care se concentrează pe acceptarea lucrurilor care nu pot fi controlate și pe stăpânirea propriilor emoții.

  

   În zilele noastre, Business Insider – web site american specializat în știri de afaceri și tehnologie – a întocmit o listă cu 10 reguli pe care Marc Aureliu le-a folosit drept recomandări pentru un lider excepțional. Pe scurt, acestea ar fi: „Înțelegeți că oamenii există pentru a se ajuta unii pe alții; fiți conștienți de umilința celorlalți; realizați că multe greșeli sunt rezultatul ignoranței; nu vă făliți; evitați să judecați iute acțiunile celorlalți; păstrați-vă cumpătul; recunoașteți că ceilalți vă pot răni doar dacă le permiteți; fiți conștienți că pesimismul poate pune stăpânire pe voi; fiți buni; nu vă așteptați ca oamenii răi să vă scutească de tratamentul distructiv”.

   Unii lideri încearcă să se comporte într-o manieră constructivă, ei trebuie să înțeleagă însă, că există și oameni care caută și găsesc metode de distrugere a altora. Liderul trebuie să aibă pregătit sau să găsească antidotul împotriva agresiunilor celor egoiști, cu spirit tiranic, care-și apără propriile interese murdare, folosindu-se de vicleșuguri tiranice, posedați fiind de duhuri rele. Sunt cei ce nu conștientizează pierderea sufletului lor…

   „Pierderea sufletului se petrece printr-unul și același proces cu triumful interior, înlăuntrul trăirilor noastre, al tiranului lăuntric. Tiranul, marele Paranoic, se înalță în noi și aceasta e maladia sufletească a omului modern, al celui ce și-a pierdut sufletul, adică și-a diminuat trăirile spirituale până la anihilarea sufletului, a puterii sufletești”, scrie profesorul universitar, doctor în sociologie Ilie Bădescu, în cartea sa „Sociologie Noologică – ordinea spirituală a societății”.

Sergiu Găbureac: VIZIRUL și VĂTAFUL

 

E greu cu înțelesul ! Recent, la manifestările dedicate aniversării nașterii marelui român enciclopedic, cunoscut de cei mai mulți ca poet, am constat, cu oarecare surprindere, că preocupările lui Mihai Eminescu, în afara poeziei, sunt prea puțin cunoscute: preocupări în domeniul economiei, filosofiei, filologiei, folclorului, dreptului, istoriei, geografiei, astronomiei, politicii ...

La o manifestare, organizată de liberalii bucureșteni, am vorbit despre Eminescu în calitatea de „consilier” al celui mai bun prim ministru, pe care l-a avut România. Ion C. Brătianu, zis Vizirul.

Sigur, cei prezenți știau că Eminescu a fost un adversar declarat al liberalilor, fiind unul dintre angajații oficiosului conservator Timpul.

Numai că spre deosebire de Vătaful zilelor noastre, care se pricepe doar la promisiuni deșarte și la a-și dărâma senin propriile guverne, la fiecare jumătate de an, Vizirul era extrem de atent la semnalele pe care le Eminescu le trăgea în editorialele sale.

I.C. Brătianu, un om cu o solidă educație și cultură generală, nu numai economică și politică, a înțeles pe deplin mesajele eminesciene. Nu de puține ori, a preluat propunerile constructive ale marelui ziarist. 

Să ne amintim că Eminescu a elaborat principiile unui plan economic, pe care Brazilia le-a aplicat în zilele noastre, reușind să iasă din marasmul în care a stat zeci de ani !

Astfel, ținând cont de toate semnalele venite din societatea timpului său, Vizirul și echipa sa guvernamentală, oameni de un profesionalism desăvârșit și patrioți, au reușit să aibă mari realizări în modernizarea României și să pună temeliile reîntregirii neamului românesc. Amintim că leul, în timpul ministrului de finanțe liberal Emil Costinescu valora 12 (doisprezece) dolari ! 

Ați notat ?...

Iată sfaturi ale lui Eminescu în editorialul din 9 decembrie 1882 al ziarului Timpul: „Nu poate o nație să fie pururea condusă de neadevăr și corupțiune. Nu i se poate spune zi de zi că progrese enorme face, în acelaș timp în care membrii ei sunt scoși la vânzare ca vitele la târg. Nu se poate vorbi de sporirea avuției publice în acelaș timp în care în care populațiunea descrește pe un pământ roditor și înzestrat cu toate de la natură.  Nu se poate vorbi de progresul luminii, când nici trei la sută nu știu citi și scrie. /…/ Mizeria materială și morală a populațiunilor, destrăbălarea administrației, risipa banului public, cumulul de averi, păsuirile, corupția electorală, toate acestea n’au a face la dreptul vorbind cu cutari sau cutari principii de guvernământ. Oricare ar fi guvernul și oricare vederile sale supreme, corupția și malonestitatea trebuie să lipsească din viața publică; oricare ar fi pe de altă parte religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulități venale, de naturi catilinare, de oameni de nimic pentru a guverna.” Rânduri ce par a fi scrise ieri. Adevăruri pe care le resimțim zilnic.

Cât de actual este Eminescu când afirmă „Nepăsarea noastră ne pierde. Să nu ne mirăm, dacă organele noastre de publictate au devenit în timpul din urmă moi și împăcăcioase; căci cum zice campionul presei boheme, contrarii vor ști întotdeauna să amețească capetele până și a conducătorilor noștri cu promisiuni lucii, dare tern mincinoase.” (din editorialul publicat în Federațiunea din 22/10 aprilie 1870)

O radiografie a mediei de azi, făcută acum 147 de ani ! S-a schimbat ceva ? E drept, avem câteva voci oneste ale presei românești, în rest trădători ai intereselor naționale. Doar manipulatori și saltimbaci râzători, numai ziariști nu !

Referitor la situația economică, Eminescu punctează: „Va să zică, înmulțindu-se trebuințele, trebuie înmulțite izvoarele producțiunii, și nu samsarlâcul, căci la urma urmelor tot negoțul nu e decât un soi de samsarlâc, între consummator și producător, care scumpește articolele. /…/ Apoi e cumplit de mare diferența între valori. Încărcând 500 de vagoane  cu grâu, capeți în schimb o jumătate de vagon de obiecte de lux. /…/ Dovada cea mai bună pe continent e chiar poporul nostru. Samsarlâcul care mijlocește schimbul între productele noastre și cele străine, încape pe zi ce trece pe mâinile străinătății.” Realități pe care le trăim din plin din cauza nepăsării guvernanților noștri. Asistăm, în timpul Vătafului de Teleorman, la un dezmăț general.

Un guvern extrem de obez, în care sunt puși oameni fără nicio pricepere. S-a ajuns ca un județ să fie rezervorul de cadre al țării !... Incompetenți, hoți, infatuați, plini de ifose și tupeu, cu comportamente deviante.

O tărăgănare la nesfârșit a aplicării propriilor promisiuni de ridicare a standardului de viață al poporului, alungarea valorilor țării peste hotare, lăudându-se, în schimb, cu scăderea șomajului ! Păi, dacă ar fi acasă milioanele de români alungate din țară, unde ar fi șomajul ? 

Cum e posibil ca în 27 de ani să nu fie făcut nimic memorabil în evoluția țării ?

Unii spun că toate partidele sunt la fel. Să fim serioși ! În afara partidelor feseniste, nici un alt partid (PNȚ-CD, PNL, USR - infestate și ele la greu cu elemente feseniste) nu au fost în mod real la Putere. Ai Putere când ai majoritatea în Parlament și Guvernul. Dreapta nu a fost niciodată în mod real la Putere. Au fost vremelnic la guvernare, prin șiretlic fesenist, de a-i compromite prin alianțe păguboase, controlate parlamentar tot de structurile feseniste de tip mafiot. La nivel național și local. De aceea, am ajuns coada cozilor în Uniunea Europeană, dar au tupeul nemăsurat de a spune că nu sunt lăsați să conducă țara ! 

Cine îi împiedică ? 

Propria lăcomie, neștiință și dispreț față de valorile nației !

Mai e ceva care îi diferențiază pe cei doi. Vizirul a venit bogat în politica românească, vătaful și gașca lui de nenorociți au venit în politică doar să se căpătuiască distrugând o țară.

Aceasta-i uriașa diferență între vizirul Brătianu patriot și vătaful Dragnea avid de putere și acumulare de averi. 

Iluzorii !...

ULTIMA ORĂ !

Ce înseamnă să fii Cațavencu !

Văd că media și USR-ul s-au inflamat. De PMP-ul feseneștilor sub acoperire  nu mă mir ! Dacă era Băsescu la Cotroceni băga România în război civil ? Aiurea ! Constat că mulți de-ai noștri habar nu au de prerogativele constituționale ale președintelui României. Stau slab cu judecata chiar și cei care știu să citească. 

Vor neapărat sânge pe pereți ! Mulți vor un tătuc. Jalnic ! 

Să fim serioși ! Asta s-a votat, asta avem ! 

Geaba șir lung, steril, de proteste ! Post alegeri. 

S-a tot spus clar și repetat: Votul - mai puternic decât glonțul !

Cum să asculte, însă, miticii și mițele României de un mesaj atât de simplu ? Când ei sunt „dăștepții” Europei, filozofează tot timpul nemulțumiți, dar soluții nu au ! Îi pun pe toți aleșii în aceeași oală. Vezi, Doamne, nu au avut pe cine alege ! Serios ? Acum, suportăm consecințele. Nu ne rămâne decât să căscăm larg ochii la următoarele alegeri. 

Johannis a acționat rațional, conform Legii. Fără circ. A cerut ferm pesediștilor să înceapă cu adevărat guvernarea țării. Să nu mai asistăm la bătaia de joc de până acum. Mă tem că mesajul fiind concis nici nu a fost înțeles !

Lumea s-a săturat de circul feseniștilor, cu uite salariul mărit, doar pentru gașca de politicieni și amânat la calendele grecești pentru români; cu uite pensia, nu e pensia și hrănirea gratuită a asistaților sociali (electoratul lor captiv) din banii pensionarilor și ai țării. 

Nerespectarea minimă a legislației în vigoare a devenit o obișnuință la șobolanii roșii. Unde-i, spre exemplu, indexarea începând cu luna ianuarie a salariilor și pensiilor, în funcție de inflația de anul trecut ? 

Cu mărirea, trâmbițată pe toate canalele, ne-am lămurit. A mâncat-o inflația și creșterea prețurilor, dar indexarea prevăzută de Lege unde e ? Bate criza economică la ușă și ciuma roșie se ține de adoptarea legilor Justiției pentru apărarea propriilor hoți !

Hai să fim raționali ! Orice altă soluție aleasă de Johannis le-ar fi dat apă la moară hahalerelor pesedist-aldiste. Ar fi urlat, din gură de șarpe, că vezi, Doamne, nu sunt lăsați să guverneze ! Mercenarii lor din mass media deja fac, non stop, tam-tam pe acest subiect. Cum fac de 27 de ani, prostindu-i în față pe bieții analfabeți funcționali creduli. 

Să tot fii sărac de 27 de ani și să votezi continuu cu FSN-ul (PSD&PDL), înseamnă să ai o mare problemă de logică !  Mă tot întreb, oare de ce au drept de vot cei care nu sunt capabili să se întrețină singuri ? Asta nu e discriminare ? 

Am ajuns ca 18% dintre alegători să aleagă majoritatea parlamentară !?! De râsul curcilor ! 

Așa ne trebuie, dacă tot clamează „dăștepții” că nu au cu cine vota ! Nici măcar nu au încercat o altă variantă. Pur și simplu nu s-au dus la vot. 

Acum urlă, din toți rărunchii. Pe după blocuri și prin piețe !

Doar votul poate schimba ceva ! În rest, circ, nervi și discuții inutile.   

Hai, Vasilica, arată-ne ce unealtă docilă ești ! Nu „trădători” ca Grindeanu sau Tudose ! Fii mută ca o lebădă zâmbitoare ! Biata de tine ! Nici nu știi  ce te așteaptă ! Nu întâmplător ești blondă din Deliorman ! Precis secretara vrăbiuță răsuflă  ușurată că nu mai e singura tută din guvern.

Hai, fetelor, fiți cool !...

Lelea Safta: „Vine premierul Japoniei, după o sută de ani în România, cu o ofertă de 35 miliarde de euro ale celor mai serioși investitori niponi și n-are cu cine discuta. Nu cumva feseneii au făcut-o în mod premeditat ? Pentru că ăștia nu dau șpagă ! După mine asta se încadrează asta la subminarea economiei naționale ! Se sesizează cine trebuie ?” Jenant !



Top ziare romanesti
Abonare newsletter stiri.com.ro

Adresa de e-mail: