Ziarul

  Programul TV      curs BNR    propune o publicatie     trimite o stire    

Reviste romanesti - Reviste romanesti - Singur

 

Revista "Singur"

Website: http://www.revistasingur.ro

Revista inscrisa in categoria Cultura in judetul Dambovita

Descriere:
Singur - revista de cultura, civilizatie si atitudine morala, prima revista de acest profil din Targoviste.

propune o revista

Ultimele stiri din revista Singur de azi - Revista Singur online


ROMÂNIA MAGNIFICĂ: „...peste Nistru, mai traeste un numar mare de frati de ai nostri...”

 

Onisifor Ghibu (n. 31 mai 1883, Sălişte, comitatul Sibiu - d. 31 octombrie 1972, Cluj) a fost un profesor român de pedagogie, membru corespondent al Academiei Române şi politician, luptător pentru drepturile şi unitatea poporului român, unul dintre participanţii importanţi la realizarea Marii Uniri de la 1918.



“Şi, vorbind de Basarabia, nu trebue să uităm nici o clipă, că dincolo de hotarul ei, peste Nistru, mai trăeşte un număr mare de fraţi de ai noştri, cari formează avangarda românismului, şi a căror viaţă şi soartă trebue să ne intereseze la fel de mult. De veacuri întregi ei trăesc acolo, fără rosturi mai bine închegate de viaţă naţională, fără o organizare şi fără acea conştiinţă naţională superioară, care singură face dintr’o massă de oameni  un factor cultural efectiv în lupta pentru progres. 
Trebue să-i cunoaştem bine şi pe aceşti fraţi ai noştri şi să-i încadrăm în marele ritm al vieţii româneşti integrale.”

O Academie Militantă a Basarabiei

(Conferinţă inaugurală a activităţii Secţiunilor literare şi ştiinţifice ale Astrei Basarabene, ţinută la 13 Ianuarie 1927, în sala cea mare a “Astrei”.)

Onisifor Ghibu

george FILIP: ZIDIT ÎN CRUCE

 

-se dedică preotului Liviu Alexandrescu, la

Ziua Sfinţilor împăraţi CONSTANTIN şi ELENA-

 

mai am un pol de ani şi fac un veac,

întâiul - din mileniul nostru -trei.

am strâns carmă de-azur în părul dalb

şi ştiu că am prin viaţă un temei.

 

la Niceea - eu n-am fost - la Sinod

şi nu eu m-am uimit de Sfânta Cruce,

dar ştiu - de la intrarea în Prohod:

un glas rostind liturgic mă seduce...

 

mă trag din împăratul Constantin.

la Maslu m-a chemat Sfânta Elena,

care purta-n cunună flori de Ler

asemenea Mariei Magdalena.

 

pe căile luminii m-am tot dus,

cu cârdul meu de milostivi nomazi.

pe la fântâni de crez am zidit cruci

până-n altarul zilelor de azi

 

şi astăzi -iată- sunt un bun creştin.

nu-s puiul rătăcit al nimănuia.

ELENA şi-mpăratul CONSTANTIN

mi-au pus în carmă crucea...ALELUIA...

CNDB: CNDB prezintă „Ciocanul fără stăpân”...

 

CNDB prezintă „Ciocanul fără stăpân” la Bruxelles în anul Centenarului Marii Uniri

 

CNDB participă la evenimentul Too Soon Too Late. Performative dialogue, care va avea loc pe 26 și 27 mai 2018 la Bruxelles, cu o reconstrucţie scenică a spectacolului semnat de coregraful avangardist Stere Popescu.

București, 21 mai 2018 - Centrul Național al Dansului București (CNDB) și Institutul Cultural Român (ICR) din Bruxelles vor reprezenta România la evenimentul Too Soon Too Late. Performative dialogue, parte a proiectului de cooperare europeană Remembering 1918 / European Dreams of Becoming Modern, inițiat și organizat de Arts and Theatre Institute (Cehia) și Czech Centre Brussels.

În cadrul evenimentului găzduit de BOZAR (Palais des Beaux-Arts) din Bruxelles, artiștii Florin Flueraș și Brynjar Bandlien vor prezenta reconstrucția scenică a spectacolului „Ciocanul fără stăpân”, realizat în 1965 de Stere Popescu. La Too Soon Too Late. Performative dialogue mai participă artiști din Austria, Belgia, Cehia, Lituania, Polonia, Slovacia și Ungaria.

Reprezentațiile - piese de dans, artă performativă și instalații video - cu o durată de 90 de minute, vor avea loc simultan în spațiile BOZAR (www.bozar.be). Acestea vor avea loc după cum urmează:

Sâmbătă 26 mai, de la ora 17:00

Duminică 27 mai 2018, de la ora 16.00 și de la ora 19.30

O conferință de presă va avea loc la Bozar în data de 25 mai, ora 20.00

Anul 1918 marchează nu numai nașterea noilor state naționale, ci este un puternic simbol al dorinței lumii Europene de a construi un viitor mai bun și de a îmbrățișa modernitatea. În anii ce au urmat declarației de independență, în întreaga regiune au avut loc profunde schimbări sociale și politice: se creează democrațiile, se testează limitele politicilor de masă, se inventează statul social și, nu în ultimul rând, experimentarea fără precedent în artă, științe și tehnologii, care continuă să inspire și astăzi lumea întreagă.

Ce am păstrat din acea perioadă? Care este astăzi înțelesul anvagardelor? Și care este rolul memoriei istoriei în artă în ziua de azi? Too Soon Too Late răspunde acestor întrebări prin expoziția performativă care reflectă schimbările formative ce au avut loc în acești 100 de ani în „Noua Europă” și în egală măsură moștenirea avangardei, trei generații mai târziu. ” (Arts and Theatre Institute & Czech Centre Brussels)

„Ciocanul fără stăpân”, o lucrare originală semnată de coregraful avangardist Stere Popescu, pe muzica lui Pierre Boulez, a avut premiera la Festivalul Internațional de Dans de la Paris în 1965. În 2009, Florin Flueraș și Brynjar Bandlien au realizat reconstrucţia scenică a spectacolului în cadrul programului What to affirm, what to perform/cartografierea istoriei invizibile", reluând-o apoi în 2015, în cadrul proiectului CNDB „Time Dance Connection. Bucharest in action".

„What to affirm, what to perform/cartografierea istoriei invizibile" este un amplu program inițiat în 2008 de Tanzquartier Wien și Centrul Național al Dansului București, Centre for Drama Art Zagreb și Revista Maska – Ljubljana, în cooperare cu Allianz Kulturstiftung, care s-a desfășurat pe parcursul a doi ani.

Programul s-a născut din nevoia de a recupera și înțelege trecutul coregrafic și performativ din spații geografice precum România, Austria, Croația sau Slovenia, trecând prin travaliul intens și foarte dificil de recuperare a istoriei „invizibile”, ascunsă în arhive și biblioteci publice și (mai ales) private, dar și în istorisirile depozitate în memoria subiectivă a puținilor martori rămași în viață.

Parteneri media CNDB: AGERPRES, B-Critic, Bucharest City App, Dilema Veche, Feeder.ro, Graphic Front, Radio România Cultural, RFI România, Revista Arta, Revista Arte și Meserii, Revista Atelierul, Revista CARIERE,  Revista Zeppelin, Liternet, Orașulm.eu, Onlinegallery, Șapte Seri, Scena.ro, SUB25, TANĂNANA, Umblat.ro, Veioza Arte, Zelist.

george FILIP: CONSTANTIN ŞI ELENA

 

 

-se dedică tuturor creştinilor din lume

care poartă aceste nume sfinte-

 

Constantini şi dragi Elene,

Elene şi Constantini,

Aţi scos creştinii din grote

Şi i-aţi dus către Treimi.

 

Mulţi tirani au dat cu barda,

Pe sfinţi să-i decapiteze,

Dar în lupta cu infernul

V-aţi urcat pe metereze.

 

Şi pe căile credinţei,

Hrăniţi cu simboluri sfinte,

Voi aţi dus lumina vieţii

Din ceruri până-n morminte.

 

Constantini...sfinte Elene,

V-am zidit în sărbătoare

Şi la Ziua voastră sfântă

Vă stropim cu crez din soare.

 

Fie-n veci numele voastre

Pe braţele crucii - puse

Şi dacă ne-ndoaie timpul,

Tu ridică-ne...Iisuse!

RADU BOTIȘ: COLOCVIILE INTERNAŢIONALE INTERDISCIPLINARE „NICOLAE STEINHARDT”

 


ediţia a III-a


Memorialistica Marii Uniri
8-9 iunie 2018
Baia Mare


PROGRAM
ORGANIZATOR


Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu”, Baia Mare
COORDONATORI:
prof.dr. Daniela Sitar-Tăut, Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu”, Baia Mare
prof.dr. Maria-Alina Dorle, Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu”, Baia Mare
lector univ. dr. Oana Ursache, Universitatea din Granada, coordonator implementare proiect în Diaspora
PARTENERI
o Consiliul Județean Maramureș
o Școala Doctorală de Științe Umaniste din cadrul Universității Tehnice Cluj-Napoca
o Facultatea de Litere – Centrul Universitar Nord din Baia Mare din cadrul Universității Tehnice Cluj-Napoca
o Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş
o Lectoratul Român de la Universitatea din Granada, Spania
o Asociația Traian din Cordoba
o Federația Asociațiilor de Români din Andaluzia
o Editura Actaeon Books Baia Mare
o Muzeul de Istorie şi Arheologie Maramureș
o Reprezentanța Maramureș a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj-Napoca
o Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, Baia Mare
o Asociația de părinți a „Colegiului Național Vasile Lucaciu” Baia Mare
o Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”
o Școala Gimnazială „Ioan Slavici”, Tăuții de Sus
PARTENERI MEDIA/ PARTENERI EXTERNI
Polemici (București/Memphis), Antilethe. Revista pentru rememorarea exilului românesc (Craiova), Australianul (Australia), Clipa (SUA), Mioriţa (SUA), Radio PRO DIASPORA (Germania), Confluenţe literare (Bucureşti), Gazeta românească (Italia), Inforoes (Spania), Graiul Maramureșului, Informația Zilei de Maramureș
COMITET ȘTIINȚIFIC
prof. univ. dr. George Achim, Școala Doctorală de Științe Umaniste, Universității Tehnică din Cluj-Napoca
prof. univ. dr. Mihaela Albu, Universitatea din Craiova, CUDTS
dr. Dan Anghelescu, Uniunea Scriitorilor din România
CS III Flori Bălănescu, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Academia Română București
conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord Baia Mare
conf. univ. dr. Maria Crina Bud, Universitatea York, Canada
conf. univ. dr. Nina Corcinschi, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangăˮ, Chișinău
prof. univ. dr. Bogdan Crețu, Universitatea „Al. I. Cuza Iașiˮ, Institutul de Filologie Română „A. Philippideˮ, Academia Română, Iași
conf. univ. dr. hab. Aliona Grati, Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
doc. Ph. Dr. Peter Kopecký, Csc, Facultatea de Filosofie a Universitatii Constantin Filosoful din Nitra, Slovacia
CS III, dr., Viorella Manolache, Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române, București
lector dr. Florinel-Ionel Oprescu, Universität Wien, Institut für Romanistik
doc. Ph. Dr. Jana Páleníková, CSc, Filosofická fakulta UK, Bratislava
lector univ. dr. Oana Ursache, Universitatea din Granada
Ph. Dr. Libuša Vajdová, CSc., Ústav svetovey literatýry SAV, Bratislava
Vineri, 8 iunie 2018
Orele 9-10.30
Sala Maramureș a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”
DESCHIDEREA LUCRĂRILOR COLOCVIILOR
CUVÂNT DE SALUT din partea conducerii
Consiliului Județean Maramureș
Facultății de Litere – Centrul Universitar Nord din Baia Mare din cadrul Universității Tehnice Cluj-Napoca
Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş
Colegiului Național „Vasile Lucaciu”, Baia Mare
PRELEGERI ÎN PLEN
prof. univ. dr. George ACHIM, Director Școala Doctorală de Științe Umaniste, Facultatea de Litere – Centrul Universitar Nord din Baia Mare din cadrul Universității Tehnice Cluj-Napoca, Poezia carceralului comunist românesc.
conf. univ. dr. Gheorghe Mihai BÂRLEA, Facultatea de Litere – Centrul Universitar Nord din Baia Mare din cadrul Universității Tehnice Cluj-Napoca, Despre natura interioară a libertății
Orele 10:30-11:00 – Pauză de cafea
Orele 11:00 – 13:30
ACTIVITATE PE SECŢIUNI
LITERATURĂ (1)
Sala Maramureș
MEMORIALISTICIA ÎNCHISORILOR. LITERATURA DIASPOREI ŞI A DISIDENŢEI. CULTURA ROMÂNĂ DIN AFARA GRANIȚELOR
Moderator: prof. univ. dr. George ACHIM
1. CS III, dr., Viorella MANOLACHE, Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române, București, A patra soluţie (apud Steinhardt şi Orwell).
2. prof. univ. dr. Horea PORUMB, Université Paris 13, Presupuse amintiri ale unui presupus refugiat politic.
3. lector univ. dr. Iulian BĂICUȘ, Departamentul de Studii Literare, Facultatea de Litere, Universitatea din București, Nicolae Steinhardt despre poetica romanului polițist.
4. dr. Dan ANGHELESCU, Uniunea Scriitorilor din România, București, Vintilă Horia: Poetul și Poezia sa.
5. prof. univ. dr. Mihaela ALBU, Universitatea din Craiova, Facultatea de Litere, Centrul Universitar Drobeta Turnu Severin, Mărturii despre absurdul şi tragismul închisorilor comuniste dezvăluite de scriitoarea Oana Orlea.
6. prof. dr. Dorle Alina, Universul carceral in romanele lui Dragoș Protopopescu, Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu”, Baia Mare
Orele 15:00– 18:00
Sala Maramureș
Secțiunea Literatură (2)
Moderator: lector univ. dr. Iulian BĂICUȘ
1. prof. dr. Delia MUNTEAN, Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu”, Matei Vișniec – Dezordinea preventivă.
2. Libuše VALENTOVÁ, Facultatea de Litere, Universitatea Carolină, Praga, Privirea lui Virgil Ierunca.
3. prof. dr. Monica D. CÂNDEA, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, Baia Mare, Sanda Stolojan, Jurnal din exilul parizian.
4. Alexandru BUICAN – Polemici. Jurnal de exil 1988-1991, București/New York.
5. prof. Mihaela BUDE, Nicu Steinhardt și „Școala” de la Mănăstirea Rohia, Școala Gimnazială Cupșeni.
6. conf. univ. dr. Nina CORCINSCHI, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangăˮ, Chișinău, Eugenia Bulat, mărturisiri lirice din (auto)exil.
7. Manuela PINTEA, Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu”, Baia Mare, Între întuneric și lumină. Lena Constante.
8. doc. Ph. Dr. Jana Páleníková, CSc, Filosofická fakulta UK, Bratislava
9. Ph. Dr. Libuša Vajdová, CSc., Ústav svetovey literatýry SAV, Bratislava
SALA TITULESCU – orele 11:00 – 13:30
II. Secțiunea Socio-umane (1)
Fenomenologia torturii. Victime şi torţionari. Lupta de rezistenţă în afara universului concentraționar. Deţinutul român ca tip uman – Memorialistica Marii Uniri
MODERATOR: conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea
1. CS III Flori BĂLĂNESCU, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Academia Română București, Chestiunea identității la Paul Goma (O chestiune recurentă de Centenarul Unirii).
2. Radu Sergiu RUBA, Uniunea Scriitorilor din România, București, Cum l-am cunoscut pe Paul Goma.
3. conf. univ. dr. hab. Aliona GRATI, Publicistica lui Paul Goma, Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
4. prof. dr. Marioara COSMA, Liceul Tehnologic Agricol ,,Alexiu Berinde”, Seini, Monica Lovinescu – Discursul ficțional. ,,Cuvântul din cuvinte”.
5. doc. Ph. Dr. Peter KOPECKÝ, Csc, Momentul românesc „Decembrie 1989” sau o introducere diletantă pentru un documentar la nivel amator, Facultatea de Filosofie a Universitatii Constantin Filosoful din Nitra, Slovacia.
6. prof. Adriana MĂIMĂSCU, Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi”, Focșani, Nicolae Steinhardt –Jurnalul unui supraviețuitor.
7. prof.dr. Petronela MUREȘAN, Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu”, Baia Mare
8. Sorina-Maria VICTORIA, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Alexandru Paleologu – Scenarii de supraviețuire: carcera văzută în cheie ludică.
SALA TITULESCU Orele 15:00– 18:00
II. Secțiunea Socio-umane (2)
Fenomenologia torturii. Victime şi torţionari. Lupta de rezistenţă în afara universului concentraționar. Deţinutul român ca tip uman – Memorialistica Marii Uniri
MODERATOR: CS III, dr., Viorella Manolache
1. prof. dr. Maria Daniela ANDRASCIUC, prof. dr. Gheorghe ANDRASCIUC, Victima în oglinda torționarului. Exerciții de conservare a demnității umane, Colegiul Național „Dragos Vodă”, Sighetu Marmației.
2. prof. drd. Andrei Claudiu DIPŞE, Etica represiunii intelectualităţii în comunismul românesc, Colegiul Economic „Pintea Viteazul” Cavnic, Maramureş/ Şcoala doctorală de Ştiinţe Umaniste, Facultatea de Litere, Centrul Universitar Nord – Baia Mare, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca.
3. prof. Ramona JITARU, Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău, General Gheorghe Garoescu, Jurnal de front, vise de iubire. 14 august 1916 – 28 septembrie 1918.
4. prof. Mircea BOTIȘ, pr. Radu BOTIȘ, Muzeul de Istorie şi Arheologie Maramureș. Activitatea desfãșuratã de cãtre preotul Vasile Lucaciu în America în scopul realizãrii Marii Unitãti Nationale.
5. Teresia Bolchiș TĂTARU, Germania/Augsburg, Marea UNIRE, dulce ca mierea și amară ca fierea
.
6. prof. dr. Ancuța Maria COZA, Școala Gimnazială „Ioan Slavici”, Tăuții de Sus, Maramureș, Romanul unui „Soljeniţîn român” – Ostinato.
7. prof. dr. Ionuț CHIRA, Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu”, Baia Mare, Titlu rezervat
8. dr. Mirel GIURGIU, Istoria și activitatea „Bibliotecii si Institutului Roman” de la Freiburg, Kehl -Germania de Sud-Vest
Ora18:00
Închiderea lucrărilor colocviilor
prof.dr. prof. dr. Daniela SITAR-TĂUT, Paul Goma – Anamneza amneziei. Despre neajunsul de a fi român printre români, Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu”, Baia Mare
SPONSORI
o Consiliul Județean Maramureș
o Asociația de părinți a „Colegiului Național Vasile Lucaciu” Baia Mare
o Revista „Nord Literar”
o prof.dr. Ancuța Coza, prof. dr. Monica D. Cândea, prof. Claudia Bilașco
Mulțumim scriitorilor și editurilor care ne-au oferit cărți: George Achim, Mihaela Albu, Lászlo Alexandru, Dan Anghelescu, Flori Bălănescu, Gheorghe Mihai Bârlea, Ioan Botiș, Florica Bud, Nicolae Bud, Alexandru Buican, Alexandru Cistelecan, Constantin Ciucă, Carmen Dărăbuș, Horvat Săluc, Marian Ilea, Ramona Jitaru, Viorella Manolache, Irina Petraș, Lorena Stuparu, George Tei, Radu Țuculescu

NICOLAE DINA: BUCURIA LECTURII – UN HAR AL SUFLETULUI

 

Când citești o carte pe a cărei copertă este menționat numele unui critic literar, cunoscut și recunoscut ca atare, ești sigur că acesta are în spate o „carieră” de cititor „de cursă lungă”, lectura devenind, pe lângă pasiune, și o profesie a celui înarmat cu tot ceea ce înseamnă știința literaturii și, poate, predestinat acestui delicat și, totodată, dificil act de înaltă cultură, cu o indeniabilă responsabilitate.

Dar, când un volum cuprinzând cronici, note de lectură, puncte de vedere despre scrierile unor confrați, poartă semnătura unui poet/prozator, te întrebi cât de îndreptățit și cât de înzestrat cu calitățile artistice necesare actului critic este acesta și dacă el se poate ridica la nivelul unui profesionist. Totuși, când acesta, poetul să zicem, obișnuit să-și exprime sentimentele, trăirile afective, ideile și gândurile, cu sinceritate și cu profunzime, folosindu-se de limbajul poetic, creând versuri adresate spiritului și sensibilității cititorului care își regăsește propriile visuri, clipele de fericire și/sau angoasele în creațiile respective, este atras de scrierile altora, ai o oarecare reținere și îți pui întrebările de mai sus.

Ei bine, toate aceste gânduri mi-au trecut prin minte când am avut în mână cartea delicatei și talentatei poete Domnița Neaga, „Lecturi în lumină” (NEUMA, Cluj-Napoca, 2018), deși aveam cunoștință de faptul că, din când în când, publicase eseuri critice în diverse reviste, demonstrând astfel că nu s-a izolat în propriul tour dꞌivoire și că rămâne și un cititor pasionat și avizat al cărților unora dintre confrați.

La întrebările de mai sus, volumul Domniței Neaga mi-a răspuns cu asupra de măsură, întrucât, pe lângă harul cu care a fost dăruită, pe lângă talentul cu care își realizează imaginarul poetic, autoarea este și profesoară de vocație (a predat limba și literatura română timp de aproape patru decenii), fapt ce-i permite să pătrundă în universul intim al cărților confraților săi, intrând în consonanță cu spiritul, cu sensibilitatea, cu intensitatea trăirilor sufletești ale acestora, mai ales când este vorba despre genul liric. Domnia Sa însăși răspunde la una dintre întrebări, menționând, într-un fel de justificare a actului său critic („Câteva cuvinte…”), atât pentru cititor, cât și pentru propria conștiință, că nu-și arogă calitatea de critic literar, ci rămâne „un poet, un profesor de limba și literatura română care scrie despre ceea ce citește și îi place” (s.n.).

Deși lirica este principalul domeniu de creație, cultivată „mai bine de patru decenii” (a debutat, publicistic, în anul 1972, iar, editorial, în anul 2000), cele patru volume de versuri consacrând-o ca poetă (este membră USR), a simțit nevoia să umple un gol, mai ales în ceea ce-i privește pe „scriitorii talentați” pe care, cândva, „timpurile și cenzura comunistă i-au ținut departe de ziare, de reviste literare, de edituri”, pe cei talentați care, după pensionare, „se refugiază acum în scris, găsind în el un mod plăcut de a-și petrece timpul și a-și amâna, pe cât posibil, finalul”, toți aceștia publicându-și creațiile în regie proprie, „în ciuda vicisitudinilor vieții postdecembriste” (uneori la prețuri prohibite), multe dintre ele valoroase, astfel că încearcă să le scoată din cvasianonimitatea în care circulă, mai ales când în localitățile din provincie lipsesc librăriile.

Aparținând unei comunități cu o îndelungată tradiție culturală și cu o efervescentă activitate literară, de o emulație artistică greu de egalat promovată de Asociația Culturală „Mileniul III”, comunitate părând a avea ca deviză afirmația lui Octavian Paler, potrivit căreia „fără spirit și fără cultură nu există eternitate”, Domnița Neaga a simțit nevoia de a-și exprima, cu sinceritate și cu dorința de a se identifica afectiv cu autorii volumelor de care se ocupă, de a-și expune impresiile produse de lectura acestora, fără a acorda calificative, fără a ierarhiza, reliefând „realitatea profundă a literaturii, căutând să descopere ceea ce este demn de evidențiat în scrisul unor autori ocoliți de reflectoare” (Horia Gârbea).

Totuși, poeta, aflată în ipostaza de critic literar, dar, mai cu seamă, în cea de profesor de limba și literatura română, constată că așa-zisa „libertate de exprimare” postdecembristă „a permis apariția a tot felul de cărți din care nu mai înțelegi nimic, fiindcă unii oameni nu au simțul măsurii”, conducând la un fel de „anarhie modernă” permițând, fără îndoială, și „impostura producătoare de maculatură”. Fără a renunța la criteriul valoric și fără a folosi în exces laudele, în eseurile sale critice Domnița Neaga face dovada unor lecturi aprofundate și a unei analize pertinente, evidențiind reușitele autorilor, mai ales ale celor mai puțin cunoscuți ori aflați la debut. Citeam undeva că operele literare nu se diferențiază atât de mult prin textul propriu-zis, cât mai ales prin felul în care sunt receptate de cititori, chiar prin felul, dispoziția, momentul și chiar locul în care sunt citite. Or, Domnița Neaga știe „să citească”, descoperind și punând în „lumină” partea bună a operei, locurile în care se manifestă harul scriitorului, originalitatea lui.

Volumul de față cuprinde 34 de eseuri critice ale cărților „unor autori de toate vârstele, de profesii diferite”, numite chiar de către autoare „cronici de întâmpinare”, scrise cu prilejul apariției lor și publicate „de-a lungul anilor” în reviste de profil din țară și din străinătate, dintre care peste jumătate se referă la scrierile unor teleormăneni.

Când este vorba despre proză, capul de afiș îl deține Constantin T. Ciubotaru, cu primul său volum, „Dreptul de autor”, în care este remarcată „atracția autorului pentru o tematică inspirată din viața politică, socială, pentru aspecte legate de duritatea existenței umane, dar și exprimarea sentimentelor de dragoste, simpatie, compasiune pentru semeni”. Al doilea eseu este dedicat volumului „Frățânele meu, Constantin Blănaru”, considerat un adevărat „imn închinat prieteniei”, prin reproducerea și comentarea de către scriitor a scrisorilor „fratelui” de suflet, trecut spre cele veșnice mult prea devreme.

            Al doilea „prozator de excepție” este Gheorghe Stroe, aflat „la deplina maturitate a scrisului său, posedând arta de a crea și explora situații fantastice, absurde”, scriitor care, în volumul „Vânătoare pe muntele de cenușă”, face dovada talentului indenegabil surprinzând „o lume misterioasă, comportamente individuale sau colective ciudate”, personajele povestirilor înscriindu-se în galeria oamenilor contemplativi, incapabili să-și explice „experiențele absurde, dramatice, care le vor schimba structural”.

            Deși trăitoare în Canada, teleormăneanca Elena Buică se bucură de o atenție specială, fiindu-i comentate patru volume, analiză din care se desprinde „grija pentru ceea ce lăsăm în urmă” și care este „încrustată adânc în sufletul nostru național”, având în vedere faptul că scriitoarea nu și-a uitat niciodată obârșia, „limba în care s-a născut”, dorința de cunoaștere materializată în numeroasele călătorii pe mapamond, descriind locurile vizitate cu talentul unui artist plastic, „insistând pe ceea ce au ele general, dar și pe ceea ce le individualizează”, multe dintre eseurile scriitoarei româno-canadiene caracterizându-se „prin ținuta elevată a discursului epic […] scoțând la iveală nestematele ascunse în izvorul de apă vie al limbii în care autoarea s-a născut și s-a format”, ca o adevărată „ambasadoare a sufletului românesc”.

            Și pentru că tot vorbim despre prozatorii teleormăneni asupra cărora s-a îndreptat atenția Domniței Neaga, trebuie să-l adăugăm pe Ion Drăghici, despre al cărui volum de proză scurtă („Povestiri din veacul ce trecu…”) își prezintă opiniile în două eseuri, evidențiind caracterul de „proză realistă, în stil clasic, de tip balzacian” și faptul că autorul este un „meșteșugar” al scrisului aflat în deplină „maturitate creatoare”, cultivând cu pricepere, atât „registrul epic”, cât și „registrul liric”, remarcat în „paginile inegalabile de descriere artistică subiectivă și multitudinea figurilor de stil care colorează textele”. Acest lucru nu este de mirare, din moment ce on Drăghici este și un „poet de rafinament” care are „capacitatea […] de a da profunzime unor trăiri, de altfel absolut omenești” încă de la debutul editorial cu volumul de versuri „Închinare”, căruia autoarea îi dedică un alt eseu.

            Caty Urucu, o altă prozatoare teleormăneancă, este prezentă cu romanul „Umilință și recunoștință”, în cele două volume remarcându-se o îmbinare fericită între „memorialistică, secvența de reportaj, schița de sociologie”, prin intermediul cărora scriitoarea reușește să reveleze faptul că personalitatea fiecărui om este marcată de întâmplările din copilărie, „acțiunea romanului și interacțiunea personajelor” fiind bine stăpânite de o prozatoare care nu folosește „formule sofisticate de exprimare” și nici nu are în vedere „elemente de teorie literară”.

            Prozatorii din țară cărora le sunt dedicate câteva eseuri sunt moldoveanul Ioan Țicalo (al cărui roman, „ Altă lume”, „este scris într-o frumoasă limbă literară românească” și a cărui „notă de originalitate” este dată de un „registru stilistic variat” și de dialog, ca „principal mod de expunere abordat […] într-o operă preponderent epică”), severineanul Grig Gociu (căruia îi prezintă romanele „Căminul Racoviță”, „Copilul nedorit”, acesta având și o coautoare în persoana soției sale, Nelly, „Brăila, orașul speranțelor”, remarcabile, atât prin caracterul memorialistic, prin „tehnica portretului și a personajului literar”, la a căror realizare contribuie „puterea și talentul de portretizare ale scriitorului”, putând fi denumite „romane autobiografice”, din moment ce autorul transfigurează artistic aspecte din propria experiență), moldoveanca Ela Nicolau, stabilită de ani buni în Teleorman (autoarea romanului „Prin glodul destinului”, unul autobiografic, cu multe personaje reale și altele ficționale care populează o „comunitate de români din Moldova” în a doua jumătate a secolului al XX-lea, o „carte a propriei vieți” puse pe seama unui personaj „sortit nedreptăților, trădării semenilor și fatalității”), argeșeanul Ion Toma Ionescu (un autor căruia i se subliniază „calitatea deosebită […] de a portretiza” și care, în romanul „Gușterele”, unul modern din care nu lipsesc „tablourile onirice de cea mai bună calitate expresionistă și escatologică”, folosește tehnicile narative specifice modernismului, văzut, într-un alt eseu, ca un „creator de poezie pură, elevată” excelând printr-un „discurs liric ca un imn al neliniștii, născut din perceperea desacralizării ireversibile a lumii”, ca în volumul „Norduri”.).

            Fără îndoială că genul liric îi este mult mai apropiat și, de aceea, nu putea trece cu vederea volumele de versuri ale unor confrați, cum ar cel al lui Marin Codreanu („Ningea pe Via Dolorosa”) în care cultivă o „lirică religioasă, oscilând ca formă între tradiționalism și modernism”, al lui Rodian Drăgoi („Fotografia absenței mele”), autorul excelând prin simplitatea limbajului „clar, metaforic, ușor discursiv”, evitând „încifrările inutile”. Originară din Zimnicea, autoare a peste 20 de volume, unele în ediții bilingve, Elena Ștefănescu se află în atenția eseistei prin volumul „Între Steaua Polară și Crucea Sudului” în care se detașează „poezia de inspirație politică”, ca o „coordonată definitorie a creației” unei poete sensibile la nedreptățile sociale manifestate într-o lume „în care se vânează funcțiile și banul”, convinsă, totuși, că binele și fericirea celor mulți se pot împlini „prin forța divină, dar și prin bărbații acestui neam”. În atenția sa stau și câțiva poeți (tot teleormăneni) aflați la începuturile carierei literare, cum ar fi Mihai Dor (pseudonimul lui Ion Mihăilă), cu cele două volume („Cui să spun că mă doare…?” și „Trei cești de cafea”), în carte autorul „dovedește o sensibilitate aparte […] folosind un limbaj conotativ”, creațiile înscriindu-se în estetica modernismului, fiind un adevărat „creator autentic” ancorat în realitate, ca un „fin observator al vieții cotidiene, spirit ardent” cu „răbufniri de revoltă împotriva nedreptăților”. Cristian Gabriel Moraru este autorul unor versuri care continuă să cultive tematica religioasă ca și în volumele anterioare (cu un statut special de „poet prolific”, dublat de un „filolog cultivat, familiarizat cu universul ezoteric din literatura universală” ), cel de care se ocupă Domnița Neaga, „Ieșiri din timpul profan (psalmi creativiști)”, având un subtitlu devoalând pe „omul dornic să-și regleze a psalmistului este onestitatea, întrucât „ceea ce simte, aceea scrie, ceea ce gândește, aceea spune”. Virginia Vini Popescu se află la cel de al doilea volum, de data aceasta cuprinzând versuri pentru copii („Clonarea lui Jerry”), fiind o poetă „înzestrată cu sensibilitate și imaginație, predispusă spre frumos și spre trăirea lirică a vieții”. Maramureșeanul stabilit în Teleorman, Alex Daniel (pseudonimul lui Nicolae Doboș, talentatul interpret de muzică folk și conducător sufletist al trupei „Arhaic”) este „poetul protestatar”, a cărui atitudine este „un atribut al personalității sale tumultuoase”, cultivând „o poezie aparent inegală și grăbită”, dar „cuminte, echilibrată, de bun-simț, scrisă cu sensibilitate și ilustrând zbuciumul și neliniștile dintotdeauna ale creatorului”. Basarabeanul Traian Vasilcău, autor a peste 50 de cărți, unele traduse în mai toate limbile europene, excelează, în volumul „Sfeșnic în rugăciune”, printr-o „poezie armonioasă, muzicală, scrisă în vers clasic”, prezentă într-o carte frumoasă, cu suflet bun”, creatorul dorind „a ține trează conștiința de neam și țară a românilor din Basarabia”. Vâlceanul Nicu Cismaru este un poet care cultivă „o limbă românească suplă, puternică și clară, cu un stil elegant și seducător” în volumul „Călimara din firidă” în care „a încrustat pecetea spiritului său nonconformist și ardent”.

            Am lăsat la sfârșit pe singurul autor roșiorean al unei cărți de interviuri („Dialoguri convexe”), a cărei parte a doua, apărută după 14 ani de la cea dintâi, se bucură de atenția Domniței Neaga. Este vorba de un adevărat om de cultură, publicist redutabil și fervent, Gheorghe Gabriel Argeșeanu, jurnalistul care inserează dialogurile sale cu personalități din afara sau din interiorul orașului din mijlocul județului, cele două capitole fiind completate cu fotografii din arhiva personală, un fel de album foto-document, ca de altfel întregul volum.

            Din întreaga carte se observă că unii dintre scriitorii aflați în atenția Domniței Neaga sunt deja consacrați având în vedere valoarea artistică și spirituală a creațiilor lor, mulți fiind deja membri ai USR, iar alții se află pe drumul consacrării, autori la care, ca o poetă de mare talent și de o sensibilitate rară, dar și un critic onest și cu putere de discernământ, a căutat, „în scrieri nu neapărat eminente […] fărâma de originalitate, formularea inspirată, versul izbutit” (Horia Gârbea).

În aceste eseuri critice se observă experiența, nu numai ca poetă, ci și aceea de critic literar, exercițiul său dovedind putere de analiză, de sinteză, de sugestie, de subtilitate, sinceritatea și spiritul de observație subliniind delicatețea și sensibilitatea unui cititor avizat și a unui adevărat om de litere. Mai mult, în toate eseurile se simte un respect necondiționat pentru autorii volumelor prezentate, apreciind strădania și talentul lor puse în slujba dezvoltării limbii și literaturii române, cu dragoste, credință și generozitate.

MIRCEA DORIN ISTRATE: UN CAPĂT DE VIS

           

 

De la naștere la moarte, viața noastră-i picătură

În oceanul de vecie fără margini, fără fund,

Nici contăm măcar în valul, unde suntem umplutură,

Ridicat de-asupra apei, scufundat în cel străfund.

 

Da-n clipita ce ni-e dată pentru scurta viețuire

Învățăm tot ce știut-au ceea buni de dinainte,

Și pe-a lor înțelepciune, punem boaba de gândire

Din ce încă rodnicita sclipitoarea noastră minte.

 

Și așa, din treaptă-n treaptă, tot urcînd a lumii scară

Desprinzându-ne cu visul ce ne ține de lumesc,

Tot gândim că poate-odată, spre luceafărul de seară

Vom pleca din astă humă, spre înaltul cel ceresc.

 

Cum aș vrea ca-n clipa ceea, lângă mine să îmi fie

El, Adamul care fost-a început la neamul meu,

Să mă vadă unde-ajuns-am cu a minți vrednicie

Și că eu, din a lui stârpe, sunt de-acum, precum un zeu.

 

Nu e mult până acolo, doar un pas ne mai desparte

Ca să trecem mâine hăul către lumile de sus,

Ce-om găsi acolo oare în cea zare de departe?

O fi rău, sau va fi bine? Nu știu încă ce-i de spus.

 

De-o să-mi fie încă mintea adăpată de visare

Voi găsi cu-a minții vrere la mai toate cel răspuns,

Noi de fapt, ne vom întoarce în clipita de născare

Care nu îmi e aicea, ci în lumile de sus.

MIHAI VICTOR AFILOM: POEME

 

Și n-am mai scris...

Și n-am mai scris, nu am mai grăit,
Prea rar cuvintele-mi au luat trup de metaforă,
Ca un străvechi vin elin, păstrat într-o amforă,
În adânc de mare, pururi rătăcit.

 

Corăbii trec pe-ale cugetării valuri,
Pânze albe, contururi fantomatice,
Privite de aici, din recifurile pontice,
Din deltă, dintre trestiile de pe maluri.

 

Plonjez în hăul acvamarin,
În fluviile submerse caut sensul vieții,
Din visul oceanic răsare soarele dimineții,
Pe buze-mi stăruie gustul salin.

 

Și n-am mai scris, prea multe furtuni,
Sinele-mi a devenit un ocean tulbure,
Închis în al conștiinței sâmbure,
Ape negre, vârtejuri, amețitoare genuni.

 

Năluci și priemjdioase creaturi,
M-au însoțit în drumul meu inițiatic,
Exilat din sfere în veacul antic,
În tirema lui Odisseu, pe ape tulburi.

 

M-au amăgit sirene, cântecul narcotic,
Am luptat cu ciclopi, cu Polifemi uriași,
Pe tărâmuri hiperboreene au călcat ai mei pași,
Și totul într-o noapte, într-un zbor ultrasonic.

 

Și scriu acum, un fel de mărturie,
Despre albastrul dor răscolitor,
Despre trup și suflet, despre zbor,
Amurgul aprinde cerul în mantie purpurie.

 

Inflație lirică

 

Poezie, poeți... inflație pe internet,
Toate grupurile acestea ca niște mese de poker,
Pe care toți își etalează așii lirici,
Visând la gloria antumă ori postumă.
Mese cu chibiți și cartofori, vampe și trișori,
Un cazino virtual, Las Vegas-ul Euterpei.
O rotativă ce se învârte halucinant,
O tiparniță egotică...
Poeme, poeme îmi inundă monitorul,
Îmi agresează spațiul personal,
A devenit supărător acest flux liric,
Unde e butonul de spam?
În acest timp clasicii stau cuminți,
Între coperți prăfuite,
|-am exilat în biblioteca de la demisol,
În obscuritate și spre uitare.

MIHAI VICTOR AFILOM: Cult – URA unei națiuni

 

            Trăim în epoca capitalismului globalizant, cu accente neomarxiste, punctul de apogeu, dar poate și de declin al civilizației umane, moment de definire a unei noi epoci istorice. Viziunea națiunilor proiectată în urma primului război mondial, în timpul căruia s-au prăbușit ultimele mari imperii – austro-ungar și țarist, lăsând locul unor noi forme de organizare – statele națiune, pare perimată în zilele de astăzi. Termenul de național este un termen cel puțin cenzurat sau mistificat în actualitate. A te defini drept naționalist te expune unui atac virulent din partea promotorilor egalităților absurde de tot felul, de la LGBT, minorități etc. Ori dacă oamenii sunt egali în drepturi și obligații, în nici un caz nu sunt egali ca potențial, inteligență, vocație. Această uniformizare de tip sovietic este cel puțin primejdioasă.

            Ce mai reprezintă cultura națională acum? În primul rând avem tot dreptul de a ne mândri cu o cultură unitară și universală pe linia Eminescu – Hașdeu – Iorga – Eliade – Cioran – Blaga, ca să numesc doar câteva repere de maximă strălucire. În nici un caz nu trebuie de a avea lașitatea de a oscila în fața atacurilor de tot felul, mai mult sau mai puțin vehemente, care se dau ocult sau direct, la baza acestei veritabile cetăți de cuvinte românești, de către tot felul de pseudo istorici, pseudo oameni de litere, la modă în zilele de astăzi.

            În Filoverba Magna, profesorul Dan Șalapa vorbește despre ”middle class-ul literaturii românești contemporane”. Întradevăr, forța de mijloc a culturii naționale, laboratorul ideatic în care are loc combustia intimă a acesteia, reprezintă Speranța perpetuării liniei definite în alte epoci istorice. Prin efortul individual al scriitorilor mai mult sau mai putin cunoscuți, dincolo de umilințele la care sunt supuși de oficialități, sau prin coagularea unor admirabile inițiative, curente, ca cele sprijinite de edituri precum Colorama – cu Cercul Literar de la Cluj, sau editura Singur, sau editura Inspirescu cu Grupul cultural Cervantes.

            În epoca Post-adevărului este vizibilă și instituirea unei false culturi naționale. Un monopol financiar al elitelor si intereselor de tot felul, politice și economice, proiectând o imagine în hologramă a culturii. Care după umila mea părere este mai aservită decât în așa zisa epocă de aur. Limba de lemn este preschimbată în șabloane mentale, frazeologie narcotică, grafomanie. Termenul de cultură, națiune, național este dus în derizoriu. A te numi poet, scriitor în agora este un risc de a fi umilit de un politician semidoct, un patron analfabet, un funcționar agramat. Valorile sunt inversate, asistăm la cultul manelizării și ”tembelizării” unui popor prin toate mijloacele posibile de la massmedia, dezinformările serviciilor secrete până în amvonul bisericilor unde religia oarbă călătorește în același rădvan cu politica, având același efect de spălare a creierelor. Luxul prefericiților, înalților prelați, demagogia faraonicelor catedrale în opoziție cu credința adevărată zugrăvită în sufletele simple. Tot mai rară, tot mai puține cărări între oameni, tot mai puternic răgetul leului pe ulițe...

            Să mă refer strict la literatură. Sau Literat –URĂ. Da! Un joc de cuvinte care exprimă foarte bine atmosfera din viața literară Pornind de la Uniunea Scriitorilor scindată de numeroase scandaluri. Fără a mă înregimenta în nici una dintre tabere pentru că și de o parte există valori remarcabile, această stare de dihonie este un simptom al unei maladii ascunse.

            Ca un plus asistăm la un transfer dinspre literatura scrisă spre mediul virtual.Este, poate , un unic spațiu în care, ÎNCĂ poți să te manifești liber. De la revoluția care a reprezentat-o tiparul inventat de Gutenberg, digitilizarea culturii reprezintă un salt uriaș spre viitor. O garanție a conservării pentru mileniile următoare a unei culturi care este percepută de unii ca decadentă, de alții ca în plină expansiune, în plin boom de redefinire stilistică, eterogenă, futuristă, postmodernistă, transmodernistă... În orice caz o cultură ce însoțește apogeul și decăderea unui anumit ciclu social-politic și istoric și nașterea unei noi realități.

george FILIP: SCRISOARE DIN TUZLA...

 

ce mai faci poete dalb în plete?

am aflat că-ncepi să fii bătrân

şi de-un timp îţi strângi pe îndelete

droaia de nepoţi frumoşi - la sân.

 

auzim că n-ai strâns pricopseală

dar eşti fericit şi scrii frumos.

nu fi trist - că nu din nimereală

ţi-a pus Domnu-n degete prinos.

 

pe la TUZLA...plouă sau nu plouă.

Marea ta cea Neagră bate-n mal.

aşteptăm cu toţi o eră nouă

după cataclismul epocal...

 

îţi citim poemele trimise

pe care din suflet ţi le tai,

dar uitaşi poete - pare-mi-se

că prin căpisteri n-avem mălai.

 

cum o duci cui viaţa?, mai ai muze?

dragul nost’ poet - să nu te-ndoi.

nu-ţi ucide flerul de pe buze

şi mai hai prin TUZLA - pe la noi!



Top ziare romanesti
Abonare newsletter stiri.com.ro

Adresa de e-mail: